Copilul odăii

Copilul de pe dulap privește în jur;
mic și matur.
Copilul nu crește, dar riduri i-apar,
E copilul din flori cu chipul de var.

Copilul de pe dulap are ochii închiși,
Frumoși și aprinși.
Copilul nu clipește, dar vede pe-oricine.
Oare mai cercetează în mine?

Copilul de pe dulap are membre subțiri,
Nervoase smuciri.
Copilul nu-nverzește, dar pălește mereu
Și roșește iar și iar în locul meu.

Copilul de pe dulap e copilul odăii;
Îl urăsc bunii și-l urăsc și răii.
Copilul nu se pierde, își ține capul
Și mă-ntreb: ”Oare unde-i dulapul?”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s