Fosilele stelelor

Fosilele stelelor s-au cuibărit pe irisul meu
s-au trecut, trecându-mi vremea
am uitat să mă petrec
pe trecerea râsului
pe trecerea anului
a nu-ului noapte
fosile de stele
stinse priviri.

Fosilele stelelor au năpădit strânsoarea genelor
s-au înmulţit, în mulţi nestinse
amuţite de voci umane
de mulţumiri seci
de mulţi miri reci
recidivate boli
fosile de stele
în amintiri.

Fosilele stelelor joacă dansul disperării
se încing în joc, în cinci, în colţ
încolţite de inerţia lumii
în lumina plăpândă
în lumina scăzândă
(s)căzut viitorul
fosile de stele
apocalipsă.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s