Bărcuţe, nuferi, cochilii

stocksnap_bxqhgrfffw

Mijeau bărcuţe-n jos, pe lac,
răpind din calmul apei mele
şi-n loc de teii care-mi plac,
pe cap crescut-au sălcii grele.

Cirezi de nuferi răzvrătiţi
loveau în lobul casei stinse,
păreau răniţi şi rătăciţi
de omul vânător de vise.

Şi cochilia impostoare,
vorbind de mări şi măreţii,
aduse totul, din uitare,
pe tivul noii-mi pălării.

Grămezile de melci zemoşi
zăceau răzbite de nefast
pe ochii mici şi languroşi
ai feţei de leucoplast.

Bărcuţe, nuferi, cochilii
-de melcii vremurilor linse-
pălesc în zâmbet de copii
şi-n minţile d-uitări atinse.

Copila a fugit din mine,
şi-a luat şi râs, şi jucării;
de tot ce-a fost, odăi am pline
bărcuţe, nuferi, cochilii.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s