Am făcut un om

Iau clorofilă şi cernoziom,
Pun sare şi-albastru
Şi creez un om.
Îi crestez căpşorul în doar două locuri,
Îi pun gură şi-ochiul,
deschis, mare,
până la urechile pe care
nu i le mai fac.
Mâinile i le lipesc de cap
într-o veşnică îngrijorare,
Iar picioarele scurte i le-adâncesc în mare.
Pe burtă las să băltească melcii.
Va şti să zâmbească după ce-o să-l treacă vecii.

Îi drămuiesc din nămol
o pereche de sâni,
din care să sugă domol
supuşi şi stăpâni.
Mă voi îngriji să nu-i lipsească nimic,
Nici lene, nici rău. nici numele mic,
Aşa că-l botez în băltoacă de sânge
până râde şi plânge;
îl numesc Ne şi-l blestem să n-audă,
când ceilalţi îl strigă, el să nu răspundă:
“Ne vrei? Ne iubeşti? Ne ţii de urât?”,
El să rămână nevrut, neiubit, nefăcut.

Şi-l las să cânte cu sirenele,
Să-şi confunde fericirile cu problemele
într-o babilonică limbă,
ascuţită, înecată-n salivă.
Îl omor şi-l învii din nămeţi,
Îl învăţ să muşte, să-nghită vieţi
Ca o creatură în opiu născută
Şi-n cazne şi ridicol crescută.

Îl cuibăresc în adânc,
Îl înfăşez ca pe-un prunc
în ghiveci de carne
şi din larvă coroane
îi aşez pe creştetul chel.
e nebunul cel mai fidel
mamei din flori,
plină de sudori.
Îl înec în amar,
pahar de fiere dându-i în dar,
îl întoarc pe dos,
fiare de coaste să-i cos;
îl culeg din mărăcini şi-l ciutesc
Îl iubesc.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s